Andrathoughts’s Blog

Nu am mai plâns de mult…la un film. De fapt nici nu mai ţin minte când a fost ultima dată când am păţit aşa ceva. Începeam să mă consider o insensibilă notorie! Deşi înainte să inceapă filmul când mi-a zis prietena mea că voi plânge i-am răspuns umoristic (şi tipic mie) : nu m-am dat cu waterproof, deci nu o să plâng, da? Presupuneţi bine că replica mi s-a întors cu ironie.

Filmul? Sunteti curiosi ce film m-a  facut sa-mi cada lacrimi dupa atata timp de abstinenta? (m-am saturat de diacriticele alea!) Un film mai vechi, probabil vizionat de multa lume, insa de care eu abia curand am aflat cand ascultam o piesa de pe coloana sonora in camin cu colegele de camera. Close to you se numeste piesa, este evident una lenta si foarte frumoasa de asemenea, care eu o asociam mereu cu filmul ‘A walk to remember’ si nu cu ‘If only’. Yep, this is the name of the film.

A inceput filmul, unele faze simpatice, zambete, cuplu frumos si tanar (actrita principala era jucata de Jennifer Love Hewit, n-am idee cum il chema pe actor, desi am citit si am vrut sa retin..am uitat) si inteleapta vorba/intrebare retorica : ‘Stiti ca o sa plangeti la filmul asta, nu?’ Momentul in care mi-au izbucnit lacrimile pe bune a fost atunci cand ea a murit. Tocmai plecase de la restaurant, cu ochii in lacrimi, suferind din pricina relatiei cu un partener care nu o intelegea, care o adora, insa ea vroia sa fie iubita, apreciata, sa fie insotita la nunta mamei sale, sa nu uite prietenul ei de cel mai important concert de vioara al ei dupa ce s-a pregatit trei ani pentru el si alte maruntisuri de genul asta. Cerea prea mult, nu? S-a urcat in taxi, el nu s-a urcat, iar in minutul urmator avem o imagine cu el fugind dupa masina, iar o alta masina a lovit taxi-ul in care se afla Samantha (personajul interpretat de Jennifer Love Hewit). Ea murise, iar durerea care se citea pe chipul lui, scenele urmatoare de la spital cu ea privindu-l inainte sa moara..au fost de-a dreptul criminale.

A doua zi, tipului i s-a mai dat o sansa (desi nu merita dupa a mea umila parere). In sensul in care a retrait inca o data aceeasi zi, dar de data asta a incercat prin toate metodele pe care le-a stiut sa o faca sa se simta apreciata, sa-i acorde atentia pe care o merita. Mai multe detalii, daca vizionati filmul Eu vroiam doar sa-mi marturisesc aici excesul de sensibilitate, exacerbarea emotionala pe care am trait-o si impartasit-o cu prietenii mei in seara aceasta si faptul ca nu sunt mereu atat de dura precum par.

P.S.: Astazi am fost la Sibiu impreuna cu alti trei colegi de la facultate sa facem o campanie de promovare pentru o noua sectie ce va fi de anul viitor la FSPAC, sectia de sanatate publica (www.publichealth.ro) . Si pe langa faptul ca am avut ocazia sa exersam practic training-ul de public speaking, am avut si cea mai buna surpriza pentru ziua de azi. Intr-o clasa, una dintre fete ma asculta cu mai mult interes ca oricare altcineva. In final am crezut ca ma va intreba ceva referitor la ceea ce am prezentat, ma gandeam ca poate am omis ceva. Insa m-a intrebat daca eu sunt Andrathoughts. I-am raspuns ca da, m-a intrebat de contul de pe twitter si apoi mi-a marturisit ca imi citise blogul. Si ca stia ea ca eu sunt pentru ca i se parea ca ma cunoaste de undeva. Nu va pot spune ce sentiment am trait – nu, nu m-am simtit ca o mica vedeta, departe de mine aceste fumuri -, pentru ca a fost unul unic, pot spune ca am fost fericita, sau ca e placut sa ti se intample ceva de genul, insa senzatia chiar nu o pot descrie. Si de ce a fost asa important pentru mine? Pentru ca era vorba despre o fata cu care nu vorbisem niciodata, nici macar online, dintr-un oras din care nu avea cum sa ma cunoasca, d-asta a fost asa fain momentul. Si daca tot zambea, cred ca i-a placut si ce citise..sper )