Posted by: andrathoughts on: octombrie 21, 2008

Final de liceu
Speranţa
Dacă poţi trezi la viaţă,
O pată de azur,
Dacă poţi strânge între palme tăcerea
Şi vieţii să-i iei tot ce-i tandru şi pur,
Dacă poţi îmbraţişa pentru o secundă timpul…
Dacă poţi deschide poarta unui vis pierit
Şi alunga vântul…
Dacă poţi ţipa la aerul plin de noroi,
Şi speria cerul plin de ploi,
Dacă după toate acestea,
Poţi închide în ochii tăi grei, taine moi,
Atunci mai poţi crede în Soare!
Prima mea poezie. Scrisa pe clasa a IX-a. Cred ca voi fi mereu indragostita de poezia asta dintr-un motiv sau altul:) Pana atunci nu scriam decat versuri de cantece, iar apoi dintr-o data marea “revelatie”:)) Hope you like it.
Posted by: andrathoughts on: februarie 9, 2010
Nu orice sesiune, ci prima sesiune. O sa iau pe rand fiecare materie si o sa spun cateva cuvinte despre fiecare examen. Dar pana atunci trebuie sa precizez ca seminariile ajuta foarte mult, atat la nota, cat si la implicarea fiecarui student in parte in diverse proiecte, lucrari sau teme de seminar.
Ordinea va fi aleatorie. Dupa cum urmeaza:
Comunicare verbala si non-verbala – una dintre materiile mele preferate. Am fost la toate seminariile si la aproape toate cursurile. Cred ca a contat destul de mult asta. Dar puteam sa invat ceva mai mult din carti, mai ales din Mihai Dinu – Comunicarea. Examenul asta probabil m-a multumit cel mai tare si aici nu ma refer la nota. Ci la subiectele date. Mi s-a parut un examen mai greu, unde aveam destul de scris, demn de facultate.
Metode de cercetare – materia reala care imi mai alina dorul de alte materii reale. Aici prezenta la seminarii nu a fost obligatorie, insa oricum am fost la aproape toate, exceptie unul. Si cred ca daca nu as fi mers nu as fi avut habar cum sa fac proiectul. Fiind primul examen pe care l-am dat, pentru el am invatat cel mai mult. De aceea probabil dificultatea subiectelor mi s-a parut o copilarie. Sincera sa fiu mi s-au parut atat de usoare incat nici nu stiam ce sa scriu. Ne-a zis si profu’ ca sunt usoare, dar nu am prea crezut deoarece deh, profii asa zic mereu. Nu am stiut sa dau exemplu de o variabila ordinala, imi suna evident cunoscut, dar era din bibliografia pe care nu o aveam, se gasea doar la biblioteca, iar eu am ales sa invat acasa. Mbun.
Introducere in Stiinte Politice – materia care mi-a displacut profund. Ne-a animat foarte tare profesorul la inceput si chiar citeam din Lijphart – Modele ale democratiei exact capitolele care trebuiau de la o saptamana la alta. Apoi a fost ceva neintelegere si ne-a venit alt prof, ni s-a mutat cursul sambata dimineata, deci adio prezenta la curs. La seminarii am mai fost la inceput, dar nu ma pasionau acele ore de istorie asa ca am renuntat sa ma trezesc martea de dimineata pentru a merge de la 8:30 la seminar. Pentru cei care si-au luat partialul examenul a constat in 90 de intrebari in 90 de minute din doua carti. Panica a fost cand eram pe la intrebarea 9-10 iar una dintre supraveghetoare ne-a spus ca ar fi trebuit sa terminam deja 30 de intrebari! Magnific. La 13 intrebari nu am apucat sa raspund deloc. Insa ce e important e ca mi-am luat examenul. A fost exact ca o mitraliera examenul asta, iar datorita faptul ca vreau sa merg si la marire, schimb munitia doar.
Introducere in Comunicare si Relatii Publice – nu am avut atat de multa materie de invatat pentru examen. Mai precis am avut doar notele de curs. Iar examenul a constat intr-o grila de 9 intrebari si aveam un punct din oficiu. Am gresit la prima intrebare cu principiul neintentionalitatii al lui Kunczik, care de fapt era al intentionalitatii cel care avea trei caracteristici. Mi-am dat seama de greseala dupa ce am verificat, insa nu aveam voie sa corectam. Genial! La o alta intrebare am incercuit un singur raspuns corect si erau doua. Destul de grozav, nu? In schimb la aceasta materie a fost seminarul meu preferat, probabil datorita profei. Mi-a placut ca aveam teme, mi-a placut sa discutam, mi-a placut cam tot.
Operare PC - cred ca am fost doar prima data sa prezint atestatul de informatica si cam atat. Au facut Word si Excel. Nimic nou, nimic palpitant, nimic interesant. Era intr-adevar o materie reala, insa n-aveam chef in ziua cu seminarii sa ma intorc dupa-masa si pentru asa ceva. Too bad, pentru restul colegilor care au trebuit sa mearga.
Engleza – una dintre materiile mele preferate dintotdeauna. Am lipsit, cred, o singura data si asta a fost ultima data cand nu mai era nevoie sa merg. Imi placea ca discutam , faceam exercitii, jucam tot felul de jocuri noi. A contat prezenta si activitatea, plus am avut de facut un proiect pe o tema la alegere din mai multe teme date. Am fost in echipa cu doi colegi si pe langa cele 15 pagini scrise a trebuit sa facem prezentare in Power Point fiecare si sa prezentam ceea ce am facut in proiect. Plus un examen scris ce a constat in exercitii de gramatica si ceva compunere legata de Advertising.
Posted by: andrathoughts on: februarie 7, 2010
Sper sa ascultati cu placere piesa asta, sa o traiti, sa va placa, sa respirati in ritm cu ea, sa va imaginati totul purple si sa va vina sa credeti cand va spun ca aceasta este o trupa din Romania (Tabasco – Purple). Eu am piesa pe telefon si o ascult cam de fiecare data cand merg cu dragul meu CFR Aiud-Cluj sau invers. Face bine la sanatate, la optimism, la toate cele. Doar mirosul nu-l aduce purple in tren asa ca ma afund in gulerul pufos de la bluza sau in fularul moale care miroase a frezii.
Posted by: andrathoughts on: februarie 7, 2010
Astazi am ascultat muzica excesiv, dar nu ca altadata. A fost poate ceva mai special in faptul ca am ascultat versurile fiecarei piese in parte. De acolo si titlul si dintr-un nici alt motiv. Scuzati limbajul de lemn. Zau nu stiu de ce imi vine sa scriu atat de ciudat, atat de ardeleneste. Mbun.
Nu sunt intrebari disperate cele din titlu, tonul piesei era chiar unul placut si destul de calm. Insa ca am mii de intrebari nu e un secret pentru nimeni. De la prima intrebare primordiala pe la trei ani si jumatate “Cine sunt eu?” pana in prezent am avut cele mai tampite, ciudate si care le dadeau batai de cap tuturor, intrebari. Pentru ca eu pot! Asta ca sa nu ma intrebati de ce
Astazi am prins iar un tren al CFR-ului foarte modern, motiv pentru care am fost intrebata daca sigur trenul asta e personalul care merge la Teius
) Mda, stiu si eu am fost surprinsa prima data. Dar am trecut peste rapid, pentru ca eu cu binele ma obisnuiesc cel mai repede.
Am vazut o vulpe de pe tren cu o coada stufoasa, cauta ceva intr-o scorbura. Si plus doi iepuri de camp care alergau. O imagine vizuala de tablou pe campurile, dealurile pline cu zapada. E reconfortant sa privesc pe geam, sa ascult muzica, dar sa simt tacerea de afara. Si ca de cele mai multe ori, sa merg cu spatele.
Plete in vant,
Ramas-bun.
Plete in vant,
Nu mai vin acum.
Plete in vant,
Ninsoare pe pamant.
Plete in vant,
Muzica cantand.
Plete in vant,
Ramuri cazand.
Plete in vant,
Aer rece respirand.
Camp,
Plete in vant.
Posted by: andrathoughts on: februarie 5, 2010
Mi-e un dor..sau poate o dorinta nebuna sa scriu ce simt. Sa scriu din inima pentru acei care simt si ei. Azi nu vreau sa scriu pentru nimeni altcineva, cei care se considera duri, fara urma de sensibilitate sunt rugati sa plece, sa ma lase in pace, sa-si vada de drumul lor indiferent. Pentru ca azi nu-mi mai pasa de ei catusi de putin. Vreau doar sa respir un aer curat-murdar, insorit-acid, dulce-amar si sa va detaliez melancolia.
“Durilor, nu va las sa plecati de tot. Reveniti la scrieri mai acide, presimt ca vor urma.”
Nici macar nu mai are legatura cu lumea viselor, cu al meu wonderland de care va ziceam ieri. Azi e pur si simplu altfel. S-a accentuat si a crescut in mine cu o dorinta acerba de a iesi la suprafata, dar suprimata de o conexiune axonica, cea care e mai rationala pesemne. Si nu vreau sa ma doara, sa ma mai doara. Vreau si eu sa gust din indiferenta ta, straine. Dar nu sa gust si sa inghit in sec mai mult, obligata fiind. Vreau sa gust cu pofta si sa mi-o alatur mie…
E aici, e dincolo, e mereu prezenta melancolia asta. Am ales sa o numesc asa, pentru a nu-i da alta numire patata de sange murdar. Melancolie suna melodic, suav, romantic..precum sunt eu cand scriu, cand citesc, cand simt. E o melancolie care ma face sa simt energia celesta, adica sufletul. Nu mai am nevoie sa fac nicio asertiune, vreau doar sa simt. Si simt chiar si cand nu vreau, iar incapatanarea mea accepta cu greu promisiunile patetice ale celor din jur care promit schimbare.
Schimbare? Minciuni spuse cu sinceritate le-as spune eu. Poate fi atat de teatrala o discutie, incat sa te impresioneze mai tare decat o facea Eminescu pe vremea lui, sau sa aiba un impact mai mare decat sa te aflii in fata unui tablou de Picasso original. Si mi se pare atat de banal sa discut despre ele, incat as vrea sa le ignor. Nimanui nu-i place minciuna, sa fie mintit, insa el o face cu detasare. Are un spirit eroic, parca primeste aplaude si ii creste sufletul marinimos atunci cand o face. Si altruismul meu pleaca departe de el, dorindu-si sa sufere, sa simta si el. Dar simt ca nu o face, iar asta face melancolia sa se preschimbe precum apa in vin, insa aici in durere amara, in AMAR. Precum gustul de paracetamol sau algocalmin luat maruntit obligat-fortat de catre mama care iti face avionul cand ai febra si arzi, si transpiri, insa te bucuri de toata atentia si iubirea din lume.
O sa incetez sa-mi mai pese de tine. Voi fi invizibila pentru tine, cum esti si tu pentru mine. Te voi uita melancolie in casuta ta cu minciuni exacerbate. Te voi pune maruntita precum paracetamolul sau algocalminul pe stresina, sa te manance vrabiutele si sa te purifice sau cel putin sa te duca departe. Asta daca viscolul puternic de cod galben nu te va purta intr-o cenusa a uitarii…
Posted by: andrathoughts on: februarie 4, 2010
Unghii albastre in sosete bleumarin,
Venin pe pene din velur
In zadar…
Raceala alba pe pereti
Fara rosu, roz sau gri,
Doar cu tine
Noi vom fi…
Cand te trec frisoane
Si cazi adanc
In ale fantomelor vise,
Vom fi acolo sa-ti stergem oboseala.
Respiri adanc culorile curcubeului,
Taciturn in loc sa dansezi
Ai evadat si nu esti liber;
Sari in ritm de note muzicale
Inoti prin norme gramaticale,
Cu nepasare fata de mastile
Ce te privesc in fiecare zori de zi.
Pletele in vant
Purtate de briza intunericului
Iti cad pe umeri cand ti-e cald,
Iar buzele-ti soptesc
Cum sa te otravesti cu dorinta,
Cum sa cauti demonii din tine
Sa-i incatusezi, sa-i innozi in lanturi!
Sa cauti desmierdare
In a freziilor mireasma dulce,
Sa plutesti spre meleaguri
Numai de tine stiute.
Si-au dat cu opinion-ul: