Andrathoughts’s Blog

Din ciclul “Aventuri pe tren” acum avem aventuri pe autocar. Totul a inceput cu hotararea de a merge acasa. Am vorbit cu o prietena care venea si ea acasa si am zis ca mergem impreuna cu Dacos-ul la 16. Mbun. Si uite asa incepe intriga. Ocupata cu facutul bagajului a trecut timpul si a trebuit sa plec. Ca de obicei cand te grabesti nici liftul nu vine la timp. Ajung in lift cu o blonda care a coborat intreband la ce etaj suntem. La sase (sase cai frumosi) ii zic eu. Imi zice ca si ea se grabeste si ca a asteptat cinci minute liftul. I-am spus ca asa se intampla de obicei cand te grabesti si nu m-am mai plans de alea doua minute cat l-am asteptat si eu.

Prin gang batea un vant ca de fiecare data de zici ca eram la Polul Nord. Mergeam eu cu poseta si o sacosa mica spre statia de troleu. Nu am mai vazut atata lume in statie in nicio zi pana vinerea asta. Pe cand sa-mi cumpar bilet constat ca nu am decat 2 lei marunt. Si scotocesc eu pe acolo si intr-un final mai gasesc 1 leu. Nu de alta dar nu prea vreau eu sa schimb 50 pentru 1 leu. Daca ii schimb am impresia ca deja i-am stricat ) Si de obicei asa e.

Si daca nu am asteptat zece minute sa vina bus-ul sa nu-mi ziceti pe nume. Toate veneau mai putin 4-le care ma duce pe mine la gara. Ma suna prietena mea “acuma sunt pe drum”. Pe care drum ca eu eram inca in statie ) Intr-un final am urcat in bus si am prins toate semafoarele rosii. Asa ceva dom’le! Ma tot uitam la ceas sa nu pierdem autocarul spre casa… Pana mea pana am ajuns mai aveam zece minute sa fugim pana in autogara din gara. Si traversam noi cu bagajul dupa noi podul spre autogara, alergam printre masini. Am ajuns. Autocarul era acolo. Ne-am aruncat bagajele. Mergeam sa ne luam bilete si vedem o coaaada la bilete. Murmur eu un “oare nu mai sunt locuri?” si am decis ca e imposibil, trebuie sa fie locuri!

Urcasem si ce credeti? Nu mai erau locuri ) Am stat in picioare. Jumatate de ora am tot povestit cu my friend si ne-am dat seama ca suntem tot in Cluj. Fuck it! Am inceput sa ma topesc de cald, sa ma doara picioarele… Am ajuns in Turda unde eu speram sa coboare lume. Dar s-au urcat trei batranei. Un deliciu ce sa zic! S-au imbulzit pana in spate desi le-am zis clar ca nu mai sunt locuri! Nu inteleg de ce oamenii astia nu inteleg. Jeez! Na si doi batranei au ridicat doi studenti ( o fata si un baiat) si s-au asezat. Si ca sa fie tacamul complet – de fapt ditamai platoul complet – au urcat doua tiganici. Da ati auzit bine! Doua tiganci gen big mama, cu rochiile alea ale lor in straturi si cu duhoarea specifica. Au trecut pe langa noi. Si ele amazing mergeau tot in spate. Vai lume! Ne tineam toti de nas. Un tip s-a trezit si a zis ca i-a sarit somnul de la miros ) Intr-un final a disparut orice urma de “parfum”.

Pe cand stateam mai bine a inceput unul dintre batranei sa vorbeasca la telefon. Intrebarea probabil a fost ceva de genul “ce faci?” caci el a raspuns ca se plimba prin autocar, nu cu autocarul ci prin autocar, ati prins ideea, da? ) Na si e fain sa te plimbi prin autobuz stand in fund nenea? Mda, banuiesc ca e o experienta unica. Apoi acelasi batranel isi sufla nasul zgomotos si rasetele nu au incetat sa apara ) Si dintr-o data incepe duhoarea sa ne invadeze: “wtf?”. Una dintre tiganci a revenit aproape de noi si a ridicat-o pe o tipa care statea jos pe scari ca sa stea ea, desi blonda ii spusese ca acela e locul ei. Eu atata nesimtire zau de am mai vazut! Si-a dat jos naframa din par ca sa-i vedem minunata podoaba capilara, iar mirosul imbietor ne face pe toti sa ne cufundam cu nasul in gulerele bluzelor.

Ne apropiam din ce in ce mai mult de Aiud si ne bucuram ca scapam odata de tot circul asta. Si ne face o surpriza soferul, dragul de el care nu ne-a facut reducere si ne-a dat bilet sa stam in picioare! A pus o muzica care a facut-o pe prietena mea sa zica: “asta cred ca isi bate joc de noi” ) Yap, asta facea )

Am coborat in Aiud, ne-am luat bagajele si am hotarat ca data viitoare sa facem rezervare